“Omul poartă răspunderea unei lumi ce nu e opera cuiva din afară, ci a lui însuși, și în care se înscriu deopotrivă înfrângerile ca și victoriile sale”.  – Simone de Beauvoir

Psihoterapia presupune o aplicare sistematică şi conştientă a unor mijloace psihologice de influenţare a comportamentului uman cu scopul de a îmbunătăţi trăirea subiectivă a persoanei şi de asemenea de a-i permite acesteia să se adapteze în mod eficient la realitatea exterioară. Sarcina prioritară a terapeutului este aceea de a stabili un cadru terapeutic adecvat care să permită găsirea soluţiei optime la problema clientului. Comunicarea dintre psihoterapeut şi pacient este gândită în termenii unui sistem care se poate autoregla prin feedback. Atât regulile care definesc comportamentele specifice ale psihoterapeutului şi clientului, cât şi modul specific de comunicare vin să diferenţieze relaţia psihoterapeutică de o relaţie interpersonală convenţională.
Orice demers psihoterapeutic porneşte de la premisa că oamenii au capacitatea de a-şi modifica sistemul de atitutidini şi comportamentul, învăţând noi strategii adaptative.