Vă prezentăm mai jos fragmente relevante din Codul Deontologic al profesiei de Psiholog cu drept de Liberă Practică, preluat de pe site-ul Colegiului Psihologilor din România.

 

Art.I.1. Exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică se realizează cu respectarea principiilor cuprinse în Legea 213/2004 şi HG 788/2005 precum şi a principiilor şi standardelor cuprinse în prezentul Cod Deontologic.

I. PRINCIPIUL RESPECTĂRII DREPTURILOR ŞI DEMNITĂŢII ORICĂREI PERSOANE.

Psihologii vor avea permanent în atentie faptul ca orice persoana are dreptul sa-i fie apreciata valoarea înnascuta de fiinta umana si aceasta valoare nu este sporita sau diminuata de cultura, nationalitate, etnie, culoare sau rasa, religie, sex sau orientare sexuala, statut marital, abilitati fizice sau intelectuale, vârsta, statut socio-economic sau orice alta caracteristica personala, conditie sau statut.

Aderarea la acest principiu presupune respectarea urmatoarelor reguli:

Art. I.2. Psihologii îsi desfasoara activitatea, manifestând respect fata de trairile, experientele, cunostintele, valorile, ideile, opiniile si optiunile celorlalti.

Art. I.3. Psihologii nu se angajă public în prejudicierea imaginii celorlalti si nu vor manifesta inechitate pe criterii de cultura, nationalitate, etnie, rasa, religie, sex, orientare sexuala si nici nu se angajeaza în remarci sau comportamente ce aduc prejudicii demnitatii celorlalti.

Art. I.4. Psihologii evita ori refuza sa participe la activitati si practici ce nu respecta drepturile legale, civile, ori morale ale celorlalti.

Art. I.5. Psihologii vor refuza sa consilieze, sa educe ori sa furnizeze informatii oricarei persoane care, dupa opinia lor, va utiliza cunostintele si îndemânarea dobândita pentru a viola drepturile fundamentale ale omului.

Art. I.6. Psihologii respecta drepturile celor care beneficiaza de servicii psihologice, participantilor la cercetare, angajatilor, studentilor.

Art. I.7. Psihologii se vor asigura ca, sub nici o forma, consimtamântul informat al clientului/participantului nu este dat în conditii de coercitie sau sub presiune.

Art. I.8. Psihologii vor avea grija ca, în furnizarea de servicii psihologice ori în activitatea de cercetare sa nu violeze spatiul privat personal sau cultural al clientului/subiectului, fara o permisiune clara sa faca acest lucru.

V. STANDARDE CU PRIVIRE LA RELAŢIILE UMANE

Respect si preocupare

Art. V.1. În relatiile lor profesionale, psihologii vor manifesta preocupare fata de clienti, studenti, participanti la cercetare, supervizati sau angajati, cautând sa nu produca acestora daune sau suferinta, iar daca acestea sunt inevitabile le vor minimiza pe cât posibil.

Evitarea hartuirii

Art. V.2. Psihologii nu se vor angaja într-o forma sau alta de hartuire fie ca aceasta este sexuala, emotionala, verbala sau nonverbala.

Evitarea abuzului

Art. V.3. Psihologii nu se vor angaja în comportamente de defaimare sau de abuz (fizic, sexual, emotional, verbal sau spiritual) fata de persoanele cu care vin în contact în timpul activitatii lor profesionale.

Evitarea relatiei multiple

Art. V.4. Psihologii vor evita pe cât posibil relatiile multiple, adica relatiile în care psihologii îndeplinesc simultan mai multe roluri într-un context profesional.

VI. STANDARDE DE CONFIDENŢIALITATE

Întreruperea serviciului din  motive de confidentialitate

Art. VI.1. Atunci când din motive bine intemeiate, psihologul nu mai poate pastra confidentialitatea, acesta va înceta sa mai ofere serviciul respectiv.

Protejarea confidentialitatii

Art. VI.2. Divulgarea, de catre psihologi, a unor informatii care le-au fost încredintate sau de care au luat cunostinta în virtutea profesiei, este interzisa,  exceptie facând situaţiile prevazute de lege.

Limitele confidentialitatii

Art. VI.3. Înainte de primirea consimtamântului psihologul va informa clientul cu privire la limitele confidentialitatii si conditiile în care acesta poate fi încalcata, precum si asupra posibilei utilizari a informatiilor rezultate în urma activitatii sale.

Dezvaluirea de informatii

Art. VI.4. Psihologii pot împartasi informatiile confidentiale cu altii numai cu consimtamântul celor vizati ori de o asa maniera încât cei vizati sa nu poata fi identificati, exceptie facând situatiile justificate de lege sau în circumstante de iminenta sau posibila vatamare fizica sau crima.

Confidentialitatea de colaborare

Art. VI.5. În cazul în care cu acelasi client lucreaza doi psihologi în acelasi timp, acestia vor colabora pe cât posibil, fara restrictii de confidentialitate, exceptie facând situatia în care exista o opozitie clara din partea clientului în acest sens.

Utilizarea informatiilor

Art. VI.6. Rezultatele, documentarile si notitele psihologului pot fi folosite numai într-o formula care pastreaza cu rigurozitate anonimatul.

Confidentialitatea fata de terti

Art. VI.7. În cazul în care exista terti implicati în activitatea profesionala a psihologului, acesta va clarifica cu partile implicate limitele confidentialitatii, conditiile de pastrare a confidentialitatii si nu va da curs nici unei solicitari, venite de la o terta parte în dezvaluirea de informatii confidentiale, decât în conditiile respectarii legi si limitelor confidentialitatii. (vezi Art.VI.4)

 

Definirea compeţentelor profesionale în specialitatea psihoterapie

 

Art. 19. – (1)Psihoterapia constă în intervenţia psihologică realizată în mod ştiinţific şi în spirit umanist, în scopul promovării sănătăţii, optimizării, autocunoaşterii şi dezvoltării personale, în scopul modificării factorilor psihologici implicaţi în tulburările psihice, psihosomatice şi în tulburările somatice, precum şi în situaţii de urgenţă şi risc.

(2)Psihoterapia se poate realiza în regim individual, în grup sau colectiv, precum şi în cuplu sau în familie.

Art. 20. – Componentele unui proces de psihoterapie sunt următoarele:

  1. psihodiagnostic şi evaluare clinică;
  2. conceptualizarea clinică;
  3. relaţia psihoterapeutică;
  4. intervenţii psihologice individuale, de grup şi în grup;
  5. evaluarea procesului de psihoterapie şi a rezultatelor acestuia.

Art. 21. –(1) Competenţele generale şi specifice în specialitatea psihoterapie derivă din componentele procesului de psihoterapie, acestea fiind următoarele:

  1. evaluarea psihologică, circumscrisă formei specifice de psihoterapie;
  2. intervenţie psihologică, circumscrisă formei specifice de psihoterapie, realizată în următoarele forme: de optimizare, dezvoltare şi autocunoaştere, în probleme psihologice, psihopatologice şi în situaţii de risc;în menţinerea sănătăţii, educaţia pentru sănătate, prevenţia primară  şi confruntarea cu condiţia de boală şi impas existenţial, tratament, prevenţie secundară, terţiară, recuperare si reabilitare;de optimizare a proceselor de cuplu, familie, grup, organizaţii şi colectivităţi.
  3. cercetare,în cadrul limitelor competenţelor sale;
  4. educaţie şi formare profesională continuă şi complementară, în limitele competenţelor date de treptele de specializare.